- – Știi ce-i ăla retreat?
- – Da, am și fost într-unul!
- – Ahaaa… deci ai fost în retreaaaat! (zâmbind aluziv în colțul gurii)
Așa se derula o conversație pe care un amic a avut-o la un date în România, o țară unde există o serie de percepții și concepții extrem de limitate despre yoga, intimitate și alte cele.
Persoana cu care ieșise la prima lor întâlnire manifesta o structură extrem de dogmatică și privea retragerile ca pe un fel de forme de dezmăț sau de distracție pentru oamenii șui. Este și asta o realitate pe care o vezi, fie că vrei sau nu. Eu personal nu pot să zic că în ultimii zece ani am confruntat opinii divergente, poate și datorită bulei sociale în care stau.
Discuția aceasta, în afara bulei noastre spirituale, it’s a classic! Totuși, sunt recunoscător și bucuros că am susținut câteva zeci de retrageri în România, la munte, în preajma cetăților dacice, ori la mare, aproape de litoralul călduros și primitor al țării noastre. Toate au fost magice! Ba în inima dacilor, la Costești, ba la Rânca, pe culmi sau adânc în Apusenii stâncoși, mi-au rămas întipărite în suflet.
Chiar dacă acum m-am mutat în junglele din Bali, România rămâne pentru mine o comoară pe care trebuie să învățăm să o prețuim, iar câteodată, facem asta atunci când stăm departe de ea.
Până la urmă, când ai diamantul în buzunar, nu îl poți vedea, dar te poți lăuda vanitos că este al tău.
Să începem cu o definiție care surprinde esența a ceea ce este un retreat spiritual!
retragére s. f.
-
(spiritualitate) Perioadă de repliere intenționată din agitația cotidiană, desfășurată într-un spațiu natural sau sacru, în scopul recăpătării echilibrului interior, clarității mentale și reconectării cu dimensiunea spirituală a ființei.
◊ Expr. a merge în retragere = a participa la un retreat spiritual, de obicei într-un cadru organizat, unde se practică meditația, introspecția, rugăciunea sau alte forme de cultivare interioară. -
(fig.) Proces de detașare temporară de obligațiile sociale, emoționale sau profesionale, cu scopul regenerării sufletești și al reconectării cu propriul sine autentic.
– Din fr. retraite.
Trăim într-o eră în care zgomotul a devenit norma, iar liniștea – o formă rară de lux psihic. Într-o cultură saturată de stimuli, alerte și ecrane, în care atenția devine moneda supremă și fragmentarea conștiinței o boală nevăzută, apare – ca o insulă în oceanul cotidianului – retreatul spiritual.
Dar ce este, cu adevărat, un retreat spiritual? Și de ce atât de mulți oameni, aparent funcționali și moderni, simt nevoia să dispară pentru câteva zile într-un colț de lume ca să „se regăsească”?
Întoarcerea către sine ca act de rebeliune conștientă
În mitologiile vechi, inițierea nu se făcea niciodată în piața orașului. Ci în peșteră, în pădure, în munte. Departe de lume. Astăzi, un retreat spiritual reface acest arhetip: este o retragere temporară din zgomotul exterior pentru a auzi, în sfârșit, vocea interioară.
Este o pauză sacră, o suspendare a automatismele vieții obișnuite, o oportunitate de a rescrie ceea ce psihologii numesc narațiunea de sine – acel fir interior care dă coerență existenței tale.
Ce presupune un retreat spiritual și de ce funcționează
Un retreat spiritual presupune, în general, un cadru special ales – natură, liniște, ritual. Participanții trec printr-o serie de practici: meditație, yoga, journaling, ceremonii de vindecare, exerciții de introspecție, muncă energetică sau corporală. Toate sunt concepute pentru a susține ceea ce psihologii numesc dezactivarea mecanismelor de apărare – adică relaxarea acelui sine fals, rigid, construit din roluri și așteptări sociale.
Studiile din psihologie transpersonală și neuroștiințe (Davidson & Goleman, 2017) arată că meditația și respirația conștientă practicate în medii retrase activează neuroplasticitatea, induc stări de coerență cerebrală și sprijină eliberarea de traume emoționale latente.
Mai mult, teoria oglinzilor sociale (Lacan, Kohut, Gergen) ne spune că uneori e nevoie să ieșim din mediul nostru pentru a ne vedea cu adevărat – în contact cu alți căutători, într-un spațiu „deconectat”, apare adevăratul eu. Nu cel din social media. Nu cel din KPI. Ci acela care simte, respiră și se întreabă.
Tipuri de retreaturi și unde le găsești
Retreaturile nu sunt toate la fel. Unele sunt centrate pe meditație în liniște totală (silent retreats), altele pe lucrul cu energia (qi gong, breathwork, dans sacru), iar altele pe terapii de grup, ceremonii șamanice sau chiar activare de arhetipuri (feminin, masculin sacru).
Cele mai căutate destinații sunt locuri cu rezonanță spirituală naturală: Bali, India, Peru, Costa Rica, dar și România (în zone precum Apuseni, Rarău sau Munții Bucegi), unde în ultimii ani s-au dezvoltat retreaturi românești cu o vibrație autentică.
Termeni-cheie precum retreat spiritual, excursii Bali, yoga retreat în România au devenit printre cele mai căutate pe Google de către oameni aflați în crize de viață, burnout profesional sau tranziții emoționale.
Totuși, în vremurile acestea, termenul de retragere spirituală a căpătat un sens peiorativ și de multe ori se folosește clișeic tocmai datorită forței sale semantice și rezonanței imense pe care a căpătat-o în marketing. O excursie la munte, fie ea și cu intenție spirituală, dacă include mini-petreceri, consum de alcool și în același timp, dacă nu pune o presiune psihologică, ori dacă nu întinde limitele fiziologice (în sensuri sănătoase) ale participantului, atunci nu este în sine un retreat.
Un retreat are ca scop inițierea și desăvârșirea ta spirituală prin depășirea propriilor tale limitări subiective, ca individ care are o varietate de mecanisme acceptate precum disciplina, perseverența, efortul corect etc.
Ființa umană nu este perfectă, cât perfectibilă, o statue care trebuie șlefuită și prelucrată prin încălzire, finisare, cioplire cu ciocanul și dalta. S-ar putea ca procesul să nu fie ușor, ceea ce de cele mai multe ori, nu este. Potențialul perfecțiunii există în oricare dintre noi, însă ține de resursele și aspirațiile noastre dacă le folosim la capacitate maximă. Prin retrageri, aceste lucruri sunt posibile întrucât petreci timp în afara zonelor tale de confort. O retragere trebuie să fie prin natura ei o întâlnire într-un mediu al inițierii, aparent ostil, alături de persoane care ne activează traume sau emoții negative.
Concluzie: spațiul dintre bătăile inimii
Un retreat spiritual nu este despre evadare, ci despre reîntoarcere. Nu e despre iluminare instantanee, ci despre a face loc pentru a simți din nou. Este o formă de igienă a sufletului, o resetare a sistemului nervos, o reconectare la ceea ce contează cu adevărat – și de care viața de zi cu zi ne îndepărtează subtil, dar constant.
A merge într-un retreat este, într-un fel, un act de maturitate spirituală: recunoști că uneori, pentru a merge mai departe, trebuie să te oprești. Acolo, între tăcere și respirație, între foc de tabără și reflecție, începe adevărata călătorie.